Poiana Stânei face parte din ceea ce se numea Domeniul Regal, adică teritorii deținute de statul român, date în administrarea Casei Regale. Casa Regală a României se autofinanța, fară a greva bugetul țării cu propriile cheltuieli, prin exploatarea echilibrată a acestor domenii, principiu care se aplică și astăzi atunci când este vorba despre monarhiile europene.

În Poiana Stânei Regale existau grajduri, locuințele angajaților, o cabană mică în stil austriac și o bisericuță maramureșană din lemn adusă de Carol II, strămutată la Techirghiol (unde se afla si astazi). Zona era destinația favorită a plimbărilor membrilor Casei Regale, pe jos sau călare.

Poiana Stânei reprezintă un loc retras de odihnă, liniște și meditație, dar funcționa și pentru protocol, caz în care distinșii invitați luau contact direct, în cadrul unor serbări câmpenești românești, cu tradițiile, obiceiurile, oamenii locului, dar și cu mâncarurile specifice (așa cum s-a întâmplat de pildă la aniversarea din anul 1933, a 50 de ani de la ridicarea Castelului Peleș).